Ce sunt „Stâlpii Creației”, locul legendar din spațiu fotografiat de telescopul James Webb

Astăzi vom vorbi despre una dintre cele mai impresionante structuri cosmice pe care specialiștii NASA le-au identificat în spațiu.

Este vorba de structura cosmică denumită „Stâlpii Creației” din Nebuloasa Acvilei, din constelația Șarpelui, localizată la circa 6.500 – 7.000 de ani-lumină distanță de Pământ.

Structura este compusă din 3 coloane formate din gaze și praf interstelar, fiind fotografiată de câteva ori de la descoperirea ei. Numele provine de la o expresie folosită de pastorul Charles Spurgeon în predica „Condescendența lui Hristos”, rostită în anul 1857. Hai să aflăm mai multe despre această structură superbă!

Cum s-au format „Stâlpii Creației”

Pilonii apar datorită fenomenului rezultat în urma radiației ionizante de la stelele grupului ce comprimă gazele norilor moleculari, fapt ce duce la creșterea presiunii la suprafață, în timp ce un flux fotoevaporant de ionizat materialul este generat în partea opusă sursei vântului stelar.

Materia suflată prima este cea cu densitate mai mică. Miezul mai dens, care este comprimat de unda de șoc, este cel care rezistă forței și supraviețuiește. Cu ajutorul unor imagini cu infraroșu se vede clar cum primele două coloane sunt mai subțiri. Structura lor este formată din nuclee mult mai dense care o apără de dezintegrarea vântului.

La sud-est putem observa o altă structură de nebuloasă moleculară pe care NASA a denumit-o Coloana IV, aflată în vecinătatea lui Herbig-Haro sau HH 216. Se crede că zonele întunecate sunt asociate cu protostele sau cu obiecte stelare tinere.

Din ce sunt făcuți „Stâlpii Creației”

Cei trei pilon sunt formați din structuri dense de gaz și praf de stele, localizați în marginea sud-estică a Nebuloasei Acvilei. Mai exact, din hidrogen molecular rece și praf, care sunt erodate de fotoevaporarea de la lumina ultravioletă a stelelor relativ apropiate și fierbinți. Au fost creați de vântul stelar al stelelor uriașe din grupul central deschis.

Cercetătorii de la NASA au decis să îi catalogheze cu ajutorul numerotării romane după cum urmează: Coloana I, Coloana II și Coloana III, de la nord-est la sud-vest. Stâlpul din stânga are aproximativ 4 ani lumină lungime. Masa totală a pilonilor este estimată la 200 masă solară, iar coloanele stelelor ionizante se află la 2 parseci distanță de ele, adică aprox. 7,47 ani lumină.

În interiorul lor au loc diverse procese de formare a stelelor. Proeminențele în formă de degete din partea de sus a norilor ar fi mai mari decât Sistemul Solar. Sunt evidențiate de umbrele globulelor gazoase evaporatoare (sau GGE) care protejează în spatele lor gazul de fluxul UV intens. Globulele gazoase care se evaporă sunt și ele incubatoare de noi stele care ies, apoi sunt evaporate.

Cum au primit numele

Oamenii de știință de la NASA au folosit o tradiție bogată simbolic, veche de secole, aducând-o în epoca modernă. Stâlpii sunt asociați adesea cu clasicele temple din Grecia sau Roma, dar ideea de stâlpi ai creației se identifică cu temeliile care susțin lumea și ceea ce este ea în prezent, regăsindu-se și în tradiția creștină.

Când William Jennings Bryan a publicat „The World’s Famous Orations” în anul 1906, el a inclus și o predică a pastorului londonez Charles Haddon Spurgeon, intitulată „Condescendența lui Hristos” ce datează din anul 1857. În predică, pastorul Spurgeon folosește expresia pentru a reda nu numai lumea fizică, ci și forța care o menține împreună și care emană din divin. Ce spunea Charles Haddon Spurgeon despre nașterea lui Iisus Hristos:

„Și acum mirați-vă, îngeri! Infinitul a devenit un prunc. El, pe umerii căruia atârnă Universul, stă la sânul mamei sale. El, cel care a creat toate lucrurile și care susține stâlpii creației, a devenit acum atât de slab, încât trebuie să fie purtat de o femeie!”

Câte poze există cu „Stâlpii Creației”

Prima poză cu cei trei piloni a fost realizată pe data de 1 aprilie 1995 de către telescopul spațial Hubble. Este considerată a fi una dintre cele mai bune 10 imagini realizate de acesta, de-a lungul carierei sale, de către siteul Space.com. Astronomii care au realizat fotografia inițială sunt Jeff Hester și Paul Scowen, de la Universitatea de Stat din Arizona.

Telescopul Hubble a compus prima fotografie cu „Stâlpii Creației” cu ajutorul a alte 32 de imagini diferite de pe 4 imagini CCD, toate făcute cu camera Wide Field and Planetary 2. Fotografia a fost realizată cu lumina emisă de diferite elemente din nor și apare ca o culoare diferită în imaginea compozită: verde pentru hidrogen, roșu pentru sulful ionizat simplu și albastru pentru atomii de oxigen dublu ionizat.

Observatorul de raze X Chandra sau AXAF a studiat zona în 2001, iar imaginea finală a fost publicată abia în 2007. Nu a găsit multe surse de raze X în piloni, dar a putut observa surse la diferite niveluri de energie de raze X de la stele tinere din zonă.

În 2010, Observatorul Spațial Herschel a surprins o nouă imagine a „Stâlpilor Creației” în lungimi de undă în infraroșu îndepărtat. Aceasta le permite astronomilor să privească în interiorul stâlpilor și a structurilor din regiune, precum și să ajungă la o înțelegere mult mai deplină a forțelor creative și distructive din interiorul Nebuloasei Acvilei, considerată a fi o veritabilă „creșă” unde se formează și cresc stele.

Imaginea cu „Stâlpii creației” este remarcată pentru impactul său cultural global. National Geographic a mărturisit, la cea de-a 20-a aniversare a ei, că poza a fost prezentă pe orice, de la „tricouri la căni de cafea”. Cu ocazia aniversării a 25 de ani de la prima imagine a pilonilor, telescopul spațial Hubble a prezentat în ianuarie 2015 o nouă imagine cu aceștia. Poza a fost realizată cu Wide Field Camera 3, instalată în 2009, în lumină vizibilă. Această poză are o vedere mai largă asupra bazei fiecărui pilon.

În octombrie 2022, telescopul spațial James Webb a capturat o nouă imagine a „Stâlpilor Creației” utilizând NIRCam de la bordul navei spațiale. Este cea mai clară și mai detaliată imagine a structurii cosmice de până acum. Poza a reușit să surprindă în detaliu ejecțiile din formarea stelelor tinere încă în dezvoltare, și anume petele roșii de pe vârfurile pilonilor. Acestea sunt tinere și apar într-o zonă în care aglomerările de gaz și praf au colapsat sub propria gravitație. Temperatura lor a crescut gradual, dând naștere unor noi stele.

NASA susține că ultima imagine îi va ajuta mai mult pe specialiști să afle și să înțeleagă cum se formează stelele. „Stâlpii arată ca arce și turle care se ridică dintr-un deșert, dar sunt plini de gaz și praf semi-transparent care se schimbă mereu. Aceasta este o regiune în care stele tinere se formează sau abia au izbucnit din coconii lor prăfuiți, pe măsură ce continuă să se formeze”, spun specialiștii telescopului Webb.

Distrugerea teoretizată

Imaginile realizate cu telescopul spațial Spitzer au descoperit un nor de praf fierbinte în vecinătatea „Stâlpilor Creației”, pe care Nicolas Flagey l-a considerat a fi o undă de șoc produsă de o supernovă. Apariția norului sugerează că unda de șoc ar fi distrus pilonii acum 6.000 de ani.

Având în vedere distanța de aprox. 7.000 de ani lumină până la acești piloni, ar însemna că au fost deja distruși. Dar pentru că lumina călătorește cu o viteză finită, această distrugere ar trebui să fie vizibilă de pe Pământ în aprox. 1.000 de ani.

Cu toate astea, interpretarea prafului fierbinte a fost contestată de un astronom neimplicat în observațiile Spitzer. Acesta susține că o supernova ar fi trebuit să aibă ca rezultat radiații radio și raze X mai puternice decât cele observate și că vânturile din stele masive ar fi putut, în schimb, să încălzească praful. Dacă este așa, „Stâlpii Creației” vor suferi o eroziune mai treptată.